Ciao Cri,
tu stiai ca Sarutul lui Brancusi e inspirat din Simpozionul lui Platon, din mitul androginului - ideea nostima pentru greci cum ca niste bilele cu patru picioare si patru maini s-au despicat cindva intr-un inceput si de atunci incearca sa se reintregeasca: Maennlein und Weiblein oder MM oder WW. Si cercurile despicate in doua ca un germene, motiv frecvent la Brancusi au si ele de a face cu mitul acesta.
In fine, si stiai ca Brancusi a fost atat de sarac la Paris incat, lucrand el intr-o biserica romaneasca de acolo, pentru care fusese insarcinat sa faca un altar, a mancat painea sfintita si a fost dat afara...
Si am vazut in fotografiile lui Brancusi expuse la Muzeul National si Pestele, care este in Kunstmuseum din Mannheim. Tu iti amintesi de incaperea aceea intunecoasa cu scari interioare in mijlocul careia era Pestele, mare, oval si aurit? Pe mine m-a impresionat.
Si, hai, mai permite-mi inca un "si" la inceput de alineat, chiar daca stilistilor mai englezesti le repugna obiceiul, si mi-a placut Domnisoara Pogany, mai ales prima. Prima versiune e inca foarte realista, fatza e inca fatza de fata, plecaciunea e simtita, la spate parul se vede prins intr-un coc. Apoi cu fiecare noua versiue a Domnisoarei Pogany se cubicizeaza, se face mai abstracta, mai retinuta si mai simpla in forma, pana cind aproape nu mai ramane decat un oval sprijinit lateral de o verticala.
Si stiai ca si Brancusi are o piesa de genul "Fetitza" lui Louise Bourgeois?